18 decembrie este o zi de neuitat pentru istoria modernă a handbalului românesc. În această zi, în urmă cu 14 ani, naționala feminină a urcat pe treapta a doua a podiumului la Campionatul Mondial. După Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, când naționala masculină de handbal a jucat finala cu URSS (15-19), și până azi, acea performanță obținută la St. Petersburg este cea mai valoroasă pentru sportul românesc la nivel de jocuri sportive!
România condusă de Gheorghe Tadici și Dumitru Muși a cucerit atunci medalia de argint după două Mondiale ratate ale naționalei, în care a ocupat locurile 17, respectiv 10. Prima reprezentativă a plecat la turneul final din 2005 fără Carmen Amariei, o jucătoare considerată atunci indispensabilă, un fel de Cristina Neagu în zilele de azi. Ea tocmai câștigase Liga Campionilor în acel an cu Slagelse.
„Carmen Amariei a fost sărită din anumite motive de discordanță la nivel de lot, trebuia să se producă un șoc acolo. Șocurile le faci cu jucătoare de la vârf, nu cu sportive din coadă. În locul ei a venit Narcisa Lecușanu, care era uitată prin Danemarca”, a explicat Tadici, care a continuat:
„Au venit cu sânge proaspăt vreo 4-5 jucătoare noi. Ana Maria Lazer și Raluca Ivan au fost convocate în primul rând pentru probleme de apărare, cu scopul de a anihila interii de la echipele adverse. Ceea ce au și făcut acolo cu mare succes. A apărut și o Tereza Tamaș, care a avut un rol esențial la meciul cu Ungaria în semifinale. Au fost și alte fete precum Tivadar, Chirilă care au intrat bine în echipă. S-a creat o simbioză foarte bună între jucătoarele vechi și cele noi, au fost montate. Apoi, de la bun început, s-a discutat cu toate jucătoarele din străinătate, cine vine se supune necondiționat programului echipei naționale. Au acceptat, astfel că am plecat cu ele în Rusia direct de la Cheile Grădiștei. La munte a fost o atmosferă și o ambianță foarte bună, dar în condiții de muncă, de antrenamente zilnice și vizionări de ore întregi, fetele aveau și materiale suplimentare de studiu oferite de domnul Radu Cheregi. Iar la Mondiale, tactic, am fost buni cu toate echipele. Să nu uităm ce adversari am avut, Danemarca, Ungaria, Germania, Franța, Ucraina. Și ce jucătoare evoluau în perioada respectivă la toate aceste naționale!”.
La Mondialul de la St. Petersburg s-a creat o echipă națională cu care România a mers apoi și la Mondialul din 2007, unde a terminat pe locul 4, după o finală mică cu Germania în care a condus cu 7 goluri în minutul 50, dar și la Jocurile Olimpice din 2008, unde echipa a ocupat locul 7. „Dacă nu se adopta o strategie greșită și dacă n-ar fi fost subminate interesele echipei naționale, probabil că puteam să luăm o medalie și în Beijing. Lucru cu care și fetele sunt de acord azi, cele care au fost atunci la lot. Au fost influențate în rău, în stilul nostru românesc, să moară și capra vecinului”, a adăugat fostul selecționer.
Chiar dacă în 2005 s-a obținut medalia de argint la Campionatul Mondial, Tadici nu consideră că acea generație a fost obligatoriu și cea mai bună din ultimii 40 de ani: „În opinia mea, nu a fost cea mai bună generație, de aur. Pentru că ai jigni generația dinaintea lor, cu Tîrcă, Vali Cozma, Drăgănescu, Lăcrămioara Lazăr, Roșu, Moldovan și toate celelalte fete. Poate cea mai bună generație a fost cu Tîrcă, dar a venit și generația asta cu Stela Lazăr, cu Gâlcă, una foarte bună. Sigur că multe jucătoare au provenit dintr-un mediu profesionist, din străinătate, unde nu aveau voie să cârcotească”.
„Tot o săptămână de pregătire aveam și atunci înaintea turneului final, dar în urma discuțiilor cu cluburile pe care le-am avut noi, dar și jucătoarele pe partea lor, am reușit să mai câștigăm 5 zile de pregătire în plus, care au însemnat foarte mult”, Gheorghe Tadici
Pe 18 decembrie 2005, România a pierdut marea finală cu Rusia, 23-28, rezultat care nu a șters cu nimic din marea performanță realizată la St. Petersburg. „Au fost discuții atunci, că se putea câștiga și aurul. Dar eu spun că nu se putea sub nicio formă, poate doar dacă acel turneu final se desfășura în România. La ce eforturi s-au făcut acolo cu Gazprom, cu toate investițiile pe care le-au făcut rușii, indiferent cât de bine am fi jucat noi și cât de prost ar fi jucat ele, nu aveam cum să câștigăm. În plus, am jucat împotriva a 18.000 de oameni, toți băteau din picioare, erau la unison, astfel încât ne tremura podeaua de sub picioare. E ușor să vorbim, a fost mai greu acolo”, a relatat Gheorghe Tadici.
Finala cu Rusia a venit la nici 24 de ore după victoria excepțională în fața Ungariei cu 26-24. Antrenorul a dezvăluit acum că a fost foarte greu să gestioneze toată acea zi a finalei, după euforia stârnită de câștigarea semifinalei: „Eu m-am trezit la ora 1-2 noaptea cu jucătoare care vorbeau la telefon cu Realitatea sau Antena, prin legături paralele. Eu chiar eram înnebunit, le cerusem să-și scoată telefoanele fixe din camere. Apoi, a doua zi au venit două aeronave, toată lumea a vrut să vorbească acolo cu jucătoarele, cu antrenorii, practic s-a spart liniștea. Toată lumea a fost bine-intenționată, nu pot să spun altceva. Dar în momentul în care tu ai avut 10-15 minute să te echipezi pentru a merge la finală… A fost foarte dificilă ziua aceea finală. Foarte dificilă!”
Gheorghe Tadici consideră că handbalul românesc trăiește și azi în urma emulației create la Mondialul din 2005: „În primul rând, au fost jucătoare din acea echipă, precum Ardean-Elisei, Ungureanu, Brădeanu, care au jucat până nu demult la națională. S-a creat o emulație fantastică, s-a creat și echipa de la Oltchim Rm. Vâlcea, care imediat a făcut rezultate deosebite numai cu românce. Și acolo a fost problemă cu Liga Campionilor. Cum a spus și domnul Roibu, dacă rămâneam acolo, probabil că aveam și șanse mai mari la câștigarea trofeului”
După acea zi de 18 decembrie 2005, an de an, când naționala a plecat la Mondiale, Europene sau Jocurile Olimpice, s-a vorbit de medalii. „Am jucat pentru medalii până în momentul în care au venit antrenori străini la echipa națională. În momentul în care au venit antrenori străini, nu au mai existat obiective de medalii. S-a mers la turnee finale și nu s-a vorbit de obiective înalte, ca să nu fie presiune!”, a comentat Tadici.
Când estimează actualul selecționer că România poate fi din nou într-o finală mare la un turneul final? „Cu strategia din ultimii 4-5 ani, nu cred că mai putem ajunge prea curând. Aș dori, aș vrea, m-aș bucura, dar nu le mai văd luând nici măcar un bronz. Nu este o strategie gândită pe termen scurt sau lung, cu diverse posibilități, nici la junioare, nici la tineret. Nouă ne place să ne ascundem repede după umbra degetului, așa cum o facem acum, ne ascundem după cazul Corona, că nu au fost Buceschi și Laslo. Dar jucătoare titulare au lipsit întotdeauna de la turneele finale, inclusiv Cristina Neagu. Și nimeni nu a mai plâns! Și a fost cum a fost gestionată și această situație, pentru că în momentul în care s-a declanșat scandalul de la Brașov, mai erau trei zile până să plece. Normal era ca toate fetele să fie chemate de la bun început la lot (n.r. cu referire la Dache, Vizitiu, Polocoșer, care au făcut joncțiunea cu lotul în ziua plecării, Dache chiar pe scara avionului), iar marți seara să fie anunțat lotul final, să aibă antrenamente toate jucătoarele. Sunt realități, dar dacă le spui, deranjează. Nu am impresia că ideile mele sunt de necombătut, dar asta este opinia mea. Nu vreau să dau senzația că am dreptatea absolută prin ceea ce spun, dar realitatea este vizibilă. Și nu mă refer la locul 12 de la finalul Mondialului din Japonia, ci este vorba de maniera în care ne-am prezentat. Se întâmplă să mai pierzi un meci la diferență mare, să n-ai o zi bună, dar maniera în care au pierdut cu Suedia, cu Spania și Japonia a fost deranjant. Nu am inclus meciul cu Rusia”, a venit răspunsul antrenorului de la Zalău.
Tot turneul final din 2005 s-a jucat în patru arene la St. Petersburg, iar sistemul de desfășurare a fost identic cu cel de la Kumamoto, încheiat zilele trecute.
În grupele principale au obținut rezultatele:
În grupa principală, tricolorele s-au calificat cu maximum de puncte, unde au înregistrat rezultatele:
În semifinale, România a învins Ungaria cu 26-24 după un meci de poveste, iar în marea finală, din 18 decembrie 2005, a cedat în fața Rusiei cu 28-23.
Lotul României:
Portari: Luminița Huțupan Dinu (Krim) – 1 gol, Paula Ungureanu (Hypo) – 1 gol, Tereza Pâslaru (Silcotub Zalău)
Extremă stânga: Valentina Ardean-Elisei – 51 goluri
Interi stânga: Simona Gogîrlă (Gyor) – 49 goluri, Mihaela Tivadar (Rulmentul) – 6 goluri
Centri: Roxana Gatzel (Silcotub) – 16 goluri, Narcisa Lecușanu (Aalborg) – 19 goluri, Aurelia Brădeanu (Gyor) – 13 goluri
Interi dreapta: Steluța Luca (Copenhaga) – 42 goluri, Oana Chirilă (Elda Prestigio) – 5 goluri
Extreme dreapta: Cristina Vărzaru (Viborg) – 35 goluri, Ramona Farcău (Silcotub) – 40 goluri
Pivoți: Ionela Gâlcă Stanca (Nimes) – 37 goluri, Ana Maria Lazer (Gyor) – 1 gol, Raluca Ivan (Silcotub) – 3 goluri
Luminița Huțupan Dinu și Valentina Ardean Elisei au fost incluse în echipa ideală a Campionatului Mondial.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER